Sansa la viata - REBECA MARIA

Am gasit acest apel a unei viitoare mamici pe internet

Dragele mele,

Ma numesc Vacarus Tudorita, am 29 de ani si sunt insarcinata in 35 de saptamani. Mi-ar fi placut sa va povestesc in acest mesaj despre fetita mea nenascuta inca - Maria Rebeca - si despre emotia si bucuria de a fi mama in curand pentru prima oara.
Numai ca viata, le oranduieste uneori altfel decat credem si ne-am dori, cum a procedat si in cazul meu.
Povestea fetitei mele? Este prezentata aici:

rebecamaria.wordpress.com/


Aveti acordul meu de a face public continutul acestui mesaj prin retransmiterea lui celor ce considerati de cuviinta. Eu (tel. 0748.218.207, tudorita_dinu@yahoo.com) si sotul meu Gimi (tel. 0724.065.707; costin_gimi@yahoo.com) suntem la dispozitia oricarei persoane ce ni se alatura acestui efort.
Apelez la fiecare dintre voi pentru a va alatura unei sperante, unei sperante la viata!

Va multumesc in numele Mariei Rebeca!

eu personal as vrea sa pot face mult mai mult decat sa fac cunoscut acest apel.

6 mai 2011
În numele unui suflet încă nenăscut

„Mă numesc Văcăruş Tudoriţa, am 29 de ani, locuiesc în localitatea Fundulea, judeţul Călăraşi, sunt căsă­to­rită şi aceasta este povestea mea şi a so­ţului meu Costin: în septembrie 2010 am aflat că sunt însărcinată. Am facut o serie de analize, în urma că­rora s-a stabilit prezenţa toxoplasmei în organism, fapt ce putea provoca, conform spuselor medicilor, avort spontan în primul trimestru de sar­cină sau malformaţii grave copilului. Aflarea acestei veşti a venit ca un trăs­net asupra noastră.

Au urmat un şir neîntrerupt de analize periodice, pentru a urmări îndeaproape stadiul tra­tării afecţiunii. Când am ajuns la a-XVI-a săptămână de sarcină, spe­ran­ţele ne-au fost răsplătite şi am aflat cu mare bucurie că avem o fetiţă sănătoasă, care a devenit, din acel moment, universul nostru, sensul existenţei noastre, cum de altfel cred că simte orice părinte.

Această fericire nu a durat prea mult, pentru că urma să fim supuşi unei noi încercări, în a-XX-a săp­tămână când, urmare a unui consult ecografic periodic, doamna doctor a descoperit „pete negre” pe placentă ce prezentau riscul ca fetiţa să nu se dezvolte normal sau să se oprească din evoluţie. Atunci am decis să nu procedăm la întreruperea sar­cinii şi să-l lăsăm pe Dumnezeu să decidă în legătură cu copilul nostru. Se pare că decizia a fost una în­ţeleaptă, întrucât au urmat alte 13 săp­tămâni în care fetiţa s-a dezvoltat ex­celent, eu m-am simţit foarte bine şi totul decurgea normal: îmi luam medicamentele prescrise de doamna doctor ginecolog ce mi-a fost alături atât în momentele dificile pe care le-am traversat, cât şi în deciziile pe care le-am luat iar fetiţa se dezvolta armonios, asemeni oricărui copil sănătos.

O veste foarte, foarte rea, pe care am primit-o la ecografia de 33, pe 11 aprilie de săptămâni a făcut însă să ni se năruie din nou totul. Doamna doctor a depistat o «pată neagră» pe creierul bebeluşului, ce prezenta vascularizare. Mi-a cerut atunci să refac ecografia morfologică pentru confirmarea diagnosticului; fac menţiunea că, la 28 de săptămâni, totul decurgea normal în evoluţia copilului. Am procedat întocmai indicaţiilor medicului, iar în data de 14 aprilie am aflat cumplita veste: fetiţa noastră suferă de malformaţia ANEVRISM VENA GALEN, afecţiune foarte gravă şi extrem de rar întâlnită în rândul bebeluşilor, constând în dilatarea venei Galen prin subţierea texturii unui perete, ce prezintă atât riscul provocării insuficienţei cardiace, cât şi riscul leziunii acestui vas de sânge, ambele situaţii fiind incompatibile cu viaţa.

Speranţele însă nu au întârziat să apară: am aflat că se poate interveni chirurgical prin procedeul de embolizare, prognosticul fiind favorabil copilului, dar numai la clini­ci din străinătate, întrucât în România nu există dotarea spitalicească necesară şi nici practica medicală în rândul nou-născuţilor. Operaţia va trebui repetată după o anumită pe­ri­oadă decisă de medicii specialişti, în­tru­cât ni s-a explicat că vena respecti­vă nu se poate emboliza de la prima in­­tervenţie, vârsta copilului fiind prea fragedă.

De atunci suntem bulversaţi: nu ştim ce să facem şi la cine să apelăm pentru ajutor, deoarece angiografia cerebrală şi procedura de embolizare ar trebui efectuate imediat după naştere, în eventualitatea agravării stării de sănătate a copilului şi presupun o sumă foarte mare, de care nu dispunem, pentru a putea face posibil tratamentul în străinătate, estimată într-o primă fază de către clinicile de specialitate la cel puţin 50.000 de euro. Naşterea este preco­nizată să aibă loc la data de 20 mai”.



Ajutor!
Fetiţa familiei Văcăruş are deja un nume Rebeca Maria. Doi extraordinari medici români de la Spitalul Marie Curie dr Sergiu Stoica şi dr Cătălin Cârstoveanu vor asigura stabilizarea micuţei şi pregătirea ei pentru transferul la Spitalul Bicêtre din Paris după naştere. Pentru a o ajuta pe Rebeca Maria să ajungă acolo, puteţi face o donaţie, cât de mică într-unul dintre conturile deschise la Raiffeisen Bank Agenţia Lehliu, pe numele Văcăruş Tudoriţa:
Cont RON: RO70 RZBR 0000 0600 0337 1532
Cont EUR: RO05 RZBR 0000 0600 1346 2157
Pentru mai multe detalii despre acest caz, puteţi lua legătura cu Tudoriţa Văcăruş la telefon 0748.218.207.

Sursa: jurnalul.ro : http://www.jurnalul.ro/viata-sanatoasa/trup-minte-suflet/in-numele-unui-suflet-inca-nenascut-print-577141.html

rody am citit art si m-a impresionat
am facut topic pe utile cu acest articol pt ca ma gandesc ca sunt fete acolo care pot ajuta cu putini banisori
mai ales ca acum vine data de 15 cand incep indemnizatiile sa intre in cont

si pe mine m-a impresionat povestea!
sper din suflet sa se stranga banutii si sa reuseasca operatia!

gabriela a scris:rody am citit art si m-a impresionat
am facut topic pe utile cu acest articol pt ca ma gandesc ca sunt fete acolo care pot ajuta cu putini banisori
mai ales ca acum vine data de 15 cand incep indemnizatiile sa intre in cont